Pungi, massaru! Satira calabrese del nostro tempo di Domenico Caruso
Pungi, massaru, pungi ’u voi chi tira,
ca Pantaloni è stancu e no’ s’adira.
Cu’ li pompati chi ’nci stannu a fari,
non avi mancu ’a forza di parlari.
’U mìcrobu scoprìu magagni e carti:
no’ vali ’a scola, no’ vali cchjù l’arti.
Cu’ sedi n’artu faci quantu voli
e non ha cura mancu di figghjoli.
Li vecchj tutti quanti abbandunaru:
li pregi loru tutti si scordaru.
Su’ chiusi tanti Posti e tanti strati,
’nda quattru mura nu’ simu stipati.
’A religioni ormai si la jocaru:
si prega sulu o’nostru focularu.
Cu’ guanti ’mpasticciati e mascherini
stamu luntani, no’ stamu vicini.
Unu a la vota poi jìmu o’ mercatu:
non è lu modu, mali si’ trattatu.
A tutti i vandi no’ si parla d’atru:
ccarcunu dici co’ guvernu è latru!
Se non è latru ma jè latricedu,
se non è bruttu no’ jè mancu bedu.
Pungi cumpari, pungi ’u voi chi tira,
si stava mègghju cu’ la vecchia lira!